Ce faci când creşte temperatura


Odată cu creşterea copilului în burtică vei descoperi că propria-i temperatură te afectează, făcându-te să simţi ca şi când ţi-ar fi mai cald decât în mod normal. De asemenea, nu numai că vei simţi mai multă căldură, dar vei şi transpira mai mult, motiv pentru care următoarele sfaturi ar putea să îţi fie de ajutor:

– Îmbracă-te numai în haine confecţionate din materiale naturale, uşoare cum ar fi bumbacul.
– Evită să faci exerciţii afară atunci când este cald şi ieşi la plimbare dimineaţa sau seara atunci când temperaturile sunt ceva mai scăzute. De asemenea evită cât mai mult să stai în soare, în special în zilele fierbinţi de vară.

– În zilele călduroase poţi face duşuri ceva mai dese pentru a te răcori şi bea cât mai multe lichide (cel puţin 8 pahare de apă pe zi – sau mai mult dacă transpiri excesiv).

– Evită băuturile cu cafeină sau alcoolul deoarece te pot deshidrata.

 

Anunțuri

Vederea este ultimul dintre simţuri care se dezvoltă.


E drept că în luna a 7-a elementele retinei sunt diferenţiate, cristalinul şi irisul încep şi ele să se diferenţieze, pleoapele se formează şi se deschid. Dar ce vede copilul nenăscut?

Să recunoaştem, o imagine destul de sumbră şi puţin incitantă ca formă şi paletă de culori, cea a cavităţii uterine.

Şi, cu toate acestea, în „celula” în care deocamdată copilul trăieşte, nu domneşte un întuneric de smoală. Filtrată, subţire, timidă, lumina pătrunde totuşi până la el. Şi nu este incoloră, ci uşor roşiatică, de parcă ar trece printr-o perdea groasă înmuiată în sânge. Însă nici aşa imaginea spaţiului în care trăieşte nu e foarte spectaculoasă pentru locatarul cel mic.

La urma urmei, nu prea are ce vedea, dar asta nu-l împiedică să-şi mişte ochii în orbite şi să bată din pleoape, de parcă ar fi mirat. Nici când se naşte, copilul nu percepe dintr-o dată simfonia de forme şi culori care îl înconjoară. Distinge doar umbre şi lumini.

Când este apropiat brusc de o sursă mai puternică de lumină clipeşte des din ochi, deranjat. Abia după aproximativ 15 zile sau spre sfârşitul primei luni de existenţă… pământeană, începe să urmărească cu privirea ceva anume.

Şi, trebuie să mai treacă alte trei luni, ca el să poată vedea cu precizie; atunci zona centrală a retinei e formată definitiv.

Simţul tactil


Simţul tactil este cel mai extensiv simţ al organismului, receptorii fiind dispersaţi pe întreaga suprafaţă a corpului. Dezvoltarea sensibilităţii tactile se face progresiv.

0 – 1 lună: nou născutul reacţionează doar la temperatura ambiantă si la mângâierea mâinii.

3 – 4 luni: plânge când este ud, se linişteşte când este luat în braţe si schimbat, se joacă cu jucăriile atârnate deasupra patului.

5 – 6 luni: se joacă cu propriile degetele, atinge cu mâna obiecte si le aruncă.

8 – 9 luni: vrea să atingă hrana cu degetele.

1 an: foloseşte mâna pentru a mânca, bate din palme prin imitaţie, arată cu degetul.

1 an si jumătate: îşi foloseşte degetele pentru a mânca.

2 ani: reacţionează diferit la diverşi stimuli din exterior, învaţă că se poate răni, se teme de foc şi poate întoarce paginile unei cărţi.

2 ani si jumătate: sensibilitatea tactilă devine sofisticată, poate diferenţia obiecte prin pipăire, fără să le vadă.

3 ani: face distincţia între rece şi fierbinte.

 

Dacă tatăl îi vorbeşte copilului…


Posibilitatea de a observa cu ajutorul ecografului reacţiile copilului a oferit, fără putinţă de tăgadă, cea mai emoţionantă informaţie în legătură cu puterea fetusului de a face diferenţierea între sunetele care străbat până la el în permanenţă; copilul reacţionează într-un mod cu totul diferit la sunetul emis de vocea mamei lui.

Explicaţia constă în faptul că acest sunet ajunge la copil în primul rând prin oasele coloanei vertebrale şi ale bazinului mamei, care servesc drept cutie de rezonanţă. La acest sunet intern se adaugă, bineînţeles, şi cel extern.

Micuţul nu înţelege cuvintele, pentru el vocea mamei este ca o melodie, el percepând doar intonaţia şi inflexiunile. Nu la fel stau lucrurile cu vocea tatălui sau a oricărei alte persoane, deoarece aceasta are o singură cale de emisie, dinspre afară către interior.

S-a constatat totuşi că, dacă tatăl îi vorbeşte copilului din uterul matern cu regularitate şi foarte de aproape, nou-născutul îi va recunoaşte vocea mult mai repede.

Sunetele…


Dintre toate simţurile, auzul este primul care se dezvoltă, permiţându-i fetusului să perceapă câte ceva din misterul lumii dinafară. Traseele nervoase auditive funcţionează începând din luna a şasea, deşi procesul de mielinizare se definitivează abia spre vârsta de doi ani a copilului.

Dar, ce poate să audă un fetus?

Deşi pare incredibil, el trăieşte într-un sac cu lichid amniotic, închis ermetic, dar destul de zgomotos pentru omuleţul nostru, care percepe toată multitudinea de sunete pe care le auzim şi noi, ba chiar mai mult: borborisme ale stomacului, şuierături aparent imperceptibile ale respiraţiei, bătăi ale inimii.

Pe scurt, nici un sunet emis de corpul mamei sale nu-i scapă bebeluşului încă nenăscut. Din fericire totuşi, el dispune de un filtru prin care nu pătrund sunetele foarte grave. Faptul că fetusul percepe o gamă largă de sunete îi dă posibilitatea creierului să intre în acţiune pentru a le interpreta, ceea ce constituie un adevărat exerciţiu al materiei cenuşii.

Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, această prelucrare precoce a sunetelor îi va permite nou-născutului să recunoască şi să diferenţieze sunetele.

Avem o misiune importanta


Bună dimineaţa!

Şi este chiar bună! Bună de tot ! Pentru că vestea pe care v-o dau azi este una excelentă! De la 1 septembrie, proiectul nostru „Mic şi ecologist” a intrat în cea de-a treia etapă a sa! N-aţi uitat ce plan ambiţios avem, de a planta un milion de copăcei, nu-i aşa ?! Ştiţi deja că suntem mândri părinţi a două tinere păduri : una plantată în toamna anului trecut la Moara Nouă, lângă Ploieşti, formată din 5000 de copaci, şi cea născută în primăvara acestui an, la Dealul Verde, Vidra – Ilfov, formată din 8000 de copăcei. Mulţi dintre voi – cei care ne urmăriţi aici activitatea – chiar aţi participat la ambele acţiuni, fapt pentru care atât vouă cât şi tuturor celorlalţi prieteni care ne-au fost alături, vă mulţumim încă o dată!

Ei bine, acum vom face cel de-al treilea pas, la fel de important ca şi ceilalţi doi: vom da viaţă celei de-a treia păduri „Mic şi ecologist”. Pentru că misiunea noastră nu s-a încheiat ci merge mai departe. Spre victorie! Mici dar puternici şi ambiţioşi, mari iubitori ai naturii, cu toţii ne pregătim, cu nerăbdare, pentru încă o reuşită. Încă o plantare, de data aceasta în localitatea Copăceni, Ilfov. Din câte ştiu eu acţiunea va avea loc pe data de 20 octombrie, dar dacă programul va suferi vreo modificare, veţi fi anunţaţi în timp util.

Aşadar, voinicii mei, pregătiţi-vă ! Eu voi veni prin grădiniţele şi şcolile voastre cu propunerea de a vă înscrie în „armata verde” a salvatorilor naturii (cum îmi place mie să spun). Educatoarele, învăţătoarele şi profesoarele voastre vor cunoaşte toate informaţiile de care veţi avea nevoie. Vouă nu vă rămâne decât să întrebaţi ce aveţi de făcut pentru a fi înscrişi in „armata verde” şi… să vă pregătiţi pentru această acţiune. Avem o misiune importantă, nu-i aşa?! Fiţi siguri că o vom duce până la capăt!

Al vostru prieten,

Sâmburel

 

Gravidele au interzis la ton


Chiar dacă în perioada de sarcină ai impresia că eşti o răsfăţată căreia îi este permis să mănânce orice şi oricât, nu-i chiar aşa.

Există şi alimente nerecomandate viitoarelor mămici, pentru efectele mai puţin benefice asupra sistemului digestiv.

Unul dintre acestea este peştele, care, deşi este bogat în fier, poate conţine şi mult mercur, element dăunător dezvoltării normale a bebeluşului.

Specialiştii americani sunt de părere că gravidele pot mânca somon, cod sau creveţi, dar să evite tonul.

Efect dăunător au şi scrumbiile sau carnea de rechin, aşa că sunt de evitat în perioada de sarcină.